REGIE PENALĂ. Ion Călinoiu ocupă ILEGAL funcția de președinte al Consiliului Județean Gorj, cu complicitatea Curții de Apel Craiova și a Agenției Naționale de Integritate

De 97 de zile, Ion Călinoiu este ținut ilegal în funcția de președinte al Consiliului Județean Gorj, cu complicitatea Curții de Apel Craiova și a Agenției Naționale de Integritate. Mai nou, participă la această REGIE PENALĂ chiar și Înalta Curte de Casație și Justiție!

Practic, cariera sa ca om de stat s-a întrerupt, legal, în data de 17 septembrie a.c., când Curtea de Apel Craiova a respins definitiv contestația depusă de Călinoiu împotriva raportului prin care ANI constatase că s-a aflat în stare de incompatibilitate. Această hotărâre judecătorească executorie trebuia să conducă la revocarea imediată a lui Călinoiu din funcția de președinte al Consiliului Județean Gorj. Mai mult, timp de trei ani acesta nu mai poate ocupa nicio funcție în statul român.
Atât Agenția Națională de Integritate cât și Curtea de Apel Craiova sunt implicate PENAL în menținerea ILEGALĂ în funcție a lui Ion Călinoiu. Mai mult, toate dovezile obținute în cadrul acestei anchete de presă conduc la concluzia că există înțelegeri subterane clare între Călinoiu și factori de conducere din structurile amintite, care refuză să-și exercite obligațiile legale pentru a-l favoriza și a-l menține în funcție pe actualul președinte al Consiliului Județean.
În acest scop, a fost preparată, în afara termenului legal, o a doua contestație, ilegală, față de raportul ANI, care a fost admisă ca legală de Curtea de Apel. Dosarul se află la al șaselea termen și se judecă într-o manieră golănească, singurul scop al instanței fiind de a trage de timp pentru a-l favoriza pe Călinoiu și a-i asigura continuitatea în scaun. Mai mult, sunt dovezi clare că juriștii ANI fac figurație în instanță, favorizându-l și ei pe Călinoiu.
Bomboana de pe colivă: Călinoiou s-a plâns la Înalta Curte de Casație și Justiție că este … abuzat și nedreptățit de Curtea de Apel Craiova. Urmarea? Înalta Curte l-a crezut și a suspendat procesul, cel puțin până în februarie 2016, când se va judeca primul termen în dosarul prin care Călinoiu cere strămutarea la o altă instanță!
Procurorii DNA ar trebui să cerceteze în perioada următoare de ce conducerea ANI nu a comunicat Prefecturii Gorj hotărârea judecătorească executorie a Curții de Apel Craiova, din 17 septembrie a.c., în baza căruia prefectul Alin Văcaru avea obligația să-l revoce instantaneu din funcție pe Călinoiu.
După cum veți vedea, Călinoiu e menținut în scaun artificial, ilegal, cu prețul unei sarabande de încălcări flagrante ale legislației în vigoare și ale bunului simț, la nivelul unor structuri de la care așteptăm responsabilitate și respect față de lege.
Curtea de Apel Craiova a secretizat, ilegal, numele magistraților implicați în această măgărie.
Cronologic, lucrurile s-au petrecut după cum urmează …
În data de 17 iunie a.c., ANI a făcut public ”Raportul privind încălcarea regimului juridic al incompatibilităților, precum și posibila săvârșire a infracțiunii de fals în declarații în formă continuată de către CĂLINOIU ION, Președinte al Consiliului Județean Gorj”.
În cuprinsul acestuia se arată că Ion Călinoiu ”s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada exercitării mandatului de Președinte al Consiliului Județean Gorj, întrucât a deținut, simultan cu funcția de președinte, calitatea de expert pe termen scurt în cadrul Centrului Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic (C.N.D.I.P.T.), și calitatea de expert consorțiu regional Sud-Vest Oltenia în cadrul Inspectoratului Școlar Județean Gorj (…)  Persoana evaluată a încălcat, astfel, dispozițiile art. 87, alin. (1), lit. k) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora „Funcţia de […] preşedinte […] al consiliului judeţean este incompatibilă cu: […] orice alte […]activităţi remunerate, în ţară […] cu excepţia funcţiei de cadru didactic sau a funcţiilor în cadrul unor asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii neguvernamentale. (…) De asemenea, întrucât CĂLINOIU ION nu a menționat în declarațiile de avere depuse la datele de 11 iunie 2013 și 12 iunie 2014 veniturile obținute în baza contractelor încheiate între acesta și Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic, respectiv Inspectoratul Școlar Județean Gorj, au rezultat indicii privind săvârșirea de către acesta a infracțiunii de fals în declarații.”
Ion Călinoiu a avut un termen legal de 15 zile, de la comunicarea acestui raport, pentru a-l contesta în justiție. Dacă nu se adresa justiției, trebuia eliberat din funcție imediat și decăzut din dreptul de a mai ocupa o funcție sau o demnitate publică, timp de trei ani.
Raportul este comunicat de ANI, oficial, Prefecturii Gorj, la 23 iunie a.c., de unde ajunge la Consiliul Județean o zi mai târziu. Practic, prefectul cere un răspuns oficial Consiliului Județean, pentru a afla dacă sunt întrunite condițiile legale pentru revocarea lui Călinoiu. 

După numai o zi, pe 25 iunie a.c., Ion Călinoiu atacă în justiție raportul ANI, fapt care amână revocarea sa. Prin urmare, este important de reținut că acest lucru dovedește că Ion Călinoiu a primit raportul ANI cel târziu în data la care l-a atacat în justiție: 25 iunie a.c.
La 15 iulie a.c., cererea de chemare în judecată este anulată, ca netimbrată. Când te aștepți să fii săltat oricând de DNA, e normal să uiți să timbrezi o acțiune.

Cel mai devreme în 15 iulie a.c., după respingerea primei cereri de chemare în judecată, Călinoiu înaintează la Curtea de Apel Craiova o a doua plângere, care are același obiect (contestă fix același raport), și aceleași părți. Practic, Călinoiu și-a dat seama că demiterea sa devenise o chestiune de zile, și atunci s-a apucat să apese pe butoanele care patronează PUROIUL din Curtea de Apel și din ANI. Angajați ai ambelor structuri au fost săltați de DNA în ultima perioadă, dar fără efect, din câte se pare.
A doua cerere de chemare în judecată a fost înaintată cel mai devreme în 15 iulie a.c. în legătură cu un raport pe care-l primise cel mai târziu în 25 iunie a.c. Deci, indubitabil, în afara termenului legal de 15 zile. Orice novice în ale justiției își putea da seama că plângerea era depusă tardiv și că va fi respinsă de la primul termen.
Grefierii Curții de Apel își fac datoria, constată identitatea de obiect și de părți și repartizează legal acest al doilea dosar, la completul  care anulase și prima cerere de chemare în judecată. Deci, e limpede că judecătorul știa că mai fusese atacat același raport, într-un prim dosar înregistrat în 25 iunie, deci cu peste 15 zile în urmă. Prin urmare, găsim pe portalul instanțelor de judecată o a doua acțiune, înregistrată în 17 iulie, în afara termenului legal, prin care Călinoiu atacă același raport, în disperarea de a – și prelungi ilegal șederea în scaunul de președinte al Consiliului Județean.

Călinoiu recunoaște, în a doua cerere de chemare în judecată, că a mai atacat o dată același raport. Mai mult, face referire expresă la faptul că în 15 iulie i s-a anulat, la fond, prima cerere. De aici rezultă indubitabil că a doua acțiune a fost formulată cel mai devreme în 15 iulie, deci în afara termenului legal de 15 zile. Mai devreme de 15 iulie nici măcar Călinoiu nu putea scrie despre o hotărâre judecătorească ce urma să fie emisă în viitor.

În aceeași cerere, Călinoiu își fundamentează greșit solicitarea de încuviințare a celei de-a doua contestații, invocând o prevedere din Noul Cod Civil care face referire exclusiv la procedura insolvenței și/sau a urmăririi silite. Călinoiu invocă prescripția extinctivă, deși aceasta îl favorizează pe cel care sancționează, nicidecum pe cel sancționat.
În întâmpinarea depusă, ANI arată că a doua plângere e depusă în afara termenului legal, și invocă excepția tardivității, cu o argumentație destul de subțire, și fără să aibă în vedere cele două repere temporale, subliniate anterior: 25 iunie și 15 iulie. Mai mult, ANI se preface că nu vede cum însuși reclamantul recunoaște că a mai contestat o dată același raport.

În ciuda argumentației subțiri, și chiar dacă ANI n-ar fi invocat deloc excepția tardivității, Curtea de Apel Craiova avea obligația legală să constate la primul termen că plângerea e tardiv introdusă, în afara termenului de 15 zile, și să-l decadă pe Călinoiu din dreptul de mai contesta raportul ANI.
Cu toate că al doilea dosar a ajuns la completul ce judecase și primul dosar, judecătorul s-a prefăcut că nu vede nici el argumentele cât se poate de clare care dovedeau că plângerea este tardiv introdusă, și a purces la judecarea dosarului, ca și cum primul n-ar fi existat!!! Mai mult, nici până azi instanța nu s-a pronunțat pe excepția tradivității, lucru incredibil, care n-a deranjat absolut deloc juriștii ANI!!!
În acest punct, se poate vorbi și de excepția litispendenței, care obliga Curtea de Apel Craiova să unească primul dosar cu al doilea dosar, întrucât exista identitate de părți și de obiect. Practic, nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeaşi cauză, acelaşi obiect şi aceeaşi parte, înaintea mai multor instanţe.
În paralel, la 17 septembrie Curtea de Apel Craiova respinge cererea de reexaminare formulată de Călinoiu în primul dosar. Practic, din acest moment constatările ANI rămân definitive, raportul capătă caracter executoriu și Călinoiu trebuia demis imediat prin decizie a prefectului Alin Văcaru. Dar, ce să vedeți? Hotărârea definitivă a Curții de Apel Craiova, emisă la 17 septembrie a.c., s-a rătăcit pe traseul Curtea de Apel Craiova – ANI – Prefectura Gorj, și nu a ajuns nici până azi la cel care trebuia să o pună de 97 de zile în aplicare! Este ca și cum n-ar exista, ca și cum magistrații și inspectorii ANI ar fi niște furnici pe lângă Călinoiu – Super Man, iar statul de drept – un banal mușuroi de termite.

Din moment ce o hotărâre care există și trebuia pusă în aplicare nu există, fiindcă așa vrea mafia din România, al doilea dosar în loc să rămână fără obiect este judecat cu o lentoare demnă de Cartea Recordurilor, în așa fel încât să fie finalizat prin 2020. Remarcăm că, pentru a trage de timp, în dosar au apărut ca intervenienți Inspectoratul Școlar Gorj și Centrul Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic, adică structurile care-l cooptaseră ca expert pe Călinoiu și de la care încasase banii pe care nu i-a declarat. Este vorba de sume infime, care nu-l exonerează, însă, de răspundere. Trebuie spus răspicat că judecătorul a admis abuziv ca părți în dosar cei doi intervenienți, doar pentru a trage de timp, și fără nicio fundamentare juridică sau factuală.
Abia la termenul din 25 noiembrie, judecătorul care judecase și primul dosar află că există … primul dosar, în care a fost contestat același raport, și dispune atașarea lui la cel de-al doilea.

Judecătorul nu-și revine nici după ce revede primul dosar, și nici după ce constată că este deja soluționat definitiv și irevocabil, că Ion Călinoiu trebuia să fie demis deja, și continuă să mimeze că judecă ceea ce era deja judecat, cu un singur scop: să amâne la nesfârșit revocarea lui Călinoiu.
De faptul că avem de-a face cu mafie, în toată splendoarea ei, ne lămurim și-n continuare…
Este de necrezut, dar Ion Călinoiu se simte … abuzat de modul în care este judecat la Curtea de Apel Craiova, și cere la Înalta Curte de Casație și Justiție suspendarea judecării dosarului și strămutarea sa la o altă curte de apel!!!
Ce să vedeți? Înalta Curte de Casație și Justiție a fost de acord că Ion Călinoiu este nedreptățit și abuzat de Curtea de Apel Craiova și i-a întrerupt chinul, aprobând cererea de suspendare. Cât despre solicitarea de strămutare, ea mai are de așteptat cel puțin până la 12 februarie 2016!!!
Ce alte dovezi mai sunt necesare în sprijinul concluziei evidente că avem de-a face cu O REGIE PENALĂ, pusă în scenă de regizorul Călinoiu, cu o serie de magistrați docili, și cu șefi, și cu juriști ai Agenției Naționale de Integritate???

Tot acest circ ar trebui să ia sfârșit, însă, în perioada următoare, prin simpla și fireasca punere în executare a hotărârii judecătorești definitive din 17 septembrie a.c., a Curții de Apel Craiova, prin care s-a respins contestarea formulată de Ion Călinoiu în primul dosar.
Notă: Aceași Curte de Apel Craiova a dispus în 2013 că este legal ca un procuror să falsifice transcripturi și să inventeze discuții telefonice care n-au existat niciodată.
Mai mult, mafia din România l-a și promovat, între timp, pe procurorul în cauză.